Corpul dă semnale prin diverse căi

Ioana este mamă a doi copii și de curând a lansat o carte cu poezii pentru copii. În copilărie a fost băiețoasă, atașată de natură și visătoare. Copiii îi seamănă și le oferă libertatea de a alege pentru a-și dezvolta personalitatea. Îi lasă să experimenteze, să descopere lumea, îi sprijină cu dragoste pentru a trece peste frici și le este prietenă.

”Decât să fie copiii stresați și nemulțumiți, mai bine renovez locuința peste câțiva ani. Să-i lăsăm să experimenteze, să se joace în limita bunului simț”. Tatăl i-a fost învățător, dar talentul de a scrie l-a moștenit de la mamă. În primele poezii a elogiat natura, animalele și dragostea dar a scris și poezii satirice. Copiii au schimbat-o foarte mult, a căutat să găsească o soluție pentru a obține bani stând acasă și profitând cât mai mult de petrecerea timpului alături de ei.

”Relația părinte copil trebuie să fie bazată pe sinceritate, pe respect, pe atenție, pe timp special petrecut împreună. Nu stăm, eu cu telefonul în față și el la desene, în aceeași cameră, asta nu înseamnă că am petrecut timp împreună. Lăsăm orice, cel puțin 15 -20 de minute. Ne jucăm cu copilul cum vrea el, să simtă că îi acordăm atenție, că este important pentru noi. Simt când exagerez cu munca, primesc semnale de la corpul meu prin diverse căi, printr-o răceală de exemplu. Eu nu prea mai cred în viruși” .

Transformarea uimitoare prin care a trecut

Este o persoană care s-a cunoscut cu adevărat în momentele grele ale vieții. A căutat explicații, a parcurs etape prin intermediul cărora a descoperit și satisfacții. A fost un copil singuratic, ce s-a refugiat în cărți. A avut o copilărie frumoasă, cu valori morale și etice moștenite de la părinți. A ajuns în Alba Iulia începând cu clasa a X-a, a fost o luptătoare și s-a adaptat mereu. Lucrează, de 26 de ani, la liceul unde a studiat. A stat într-o relație toxică, cu multe certuri și neînțelegeri, mulți ani.

”Schimbările sunt dureroase și inconfortabile, preferăm o zonă de confort în care ne-am obișnuit, ne complacem în această stare, fără a avea curajul de a ieși din rutină. Când am plecat, a trebuit să mă lupt, să-mi cresc copila, care era în clasa a IX-a. Când am zis că o să răzbesc, așa a și fost. Atunci, când a fost nevoie și am vrut să fac ceva, au început să apară oameni potriviți în viața mea”.

Lumea Claudiei Cenan este într-o bibliotecă școlară. I s-au întâmplat lucruri fantastice când a început să-și dorească schimbarea. Transformarea sa, s-a produs mai târziu, descoperind lumea cosmeticelor și a dialogului cu cei interesați de întreținere corporală și frumusețe. Este bunică mândră și fericită. ”Îi urmăresc fiecare mișcare, este ceva fantastic să poți să-ți urmărești nepoții cum descoperă lumea”. Se simte împlinită pe toate planurile.

”Este singurul instrument simbol al țării noastre, unic în lume”

Cu voce gingașă, Elena Cristina Rișteiu poartă cu mândrie tradițiile și mesajele moților. La 22 de ani, Elena Cristina Rișteiu transmite prin tulnic poveștile neamurilor de moți bravi pe care nu i-a cunoscut sau gândurile celor pe care îi cunoaște, și cântă cu tulnicul peste crestele munților, în toate colțurile lumii. A cunoscut acest instrument la 12 ani, cu ajutorul bunicii, și tot atunci a văzut și auzit pentru prima dată tulnicărese într-un concert.

La tulnic cântă de jale sau de dragoste, cu farmec și putere. ”Tulnicul este un instrument muzical unic, care necesită multă muncă și dragoste. Este singurul instrument simbol al țării noastre, este unic în lume. Tulnicul poate fi confundat cu buciumul dar sunt două instrumente diferite.

Greu de transportat, tulnicul este fragil, nu trebuie lăsat în căldură mare pentru că se deteriorează. Un tulnic ajunge nemuritor, ținut cu grijă și iubire, va rezista în timp”. Fiecare tulnicăreasa dă curs unor chemări de bucurie sau de jale, împletește prin sunete vești pe care le trimite departe, peste dealuri, peste munți, către familie sau către comunitatea din care face parte.

Elena Cristina Rișteiu a învățat să cânte tot felul de teme muzicale, astăzi transmite în graiul tulnicului teme folclorice, poetice, fapte de vitejie, etc. Tradiția este foarte importantă pentru orice popor. În Munții Apuseni au mai rămas puține tulnicărese care reușesc să ducă mai departe tradiția cântecului la tulnic.