Cultul siguranţei, noua religie şi valoarea libertăţii

Frica de boală, frica de amendă şi frica de necunoscut, au nivelat societatea

Celebra expresie a lui Vladimir Ilici Lenin e mai actuală decât am crede „Dacă nu știi, te învățăm; dacă nu poți, te ajutăm; dacă nu vrei, te obligăm!”.

Libertatea omului a fost schingiuită de „interesul comun” prin acele ordonanţe urgente în folosul poporului, transformând cetăţeanul în omul-masă, omul căruia i-a fost redusă voinţa şi inteligenţa la cel mai jos nivel: supravieţuirea!

Frica şi panica provocată de COVID-19 (sau spuneţi-i cum vreţi), ne-a făcut să ascultăm şi să îndeplinim întru totul orice venea pe verticală, de sus în jos, fără să ne punem măcar o clipă întrebarea: la ce drepturi suntem pregătiți să renunțăm pentru a ține sub control această epidemie?

La o primă vedere, la toate drepturile!

Aţi spune că exagerez şi că realitatea e alta. Mulţi ar fi în stare să-şi dea zilnic două palme, dacă cineva de sus ar cere-o, clar, înspre binele şi pentru siguranţa noastră.

Nu ne-a mai rămas nimic. Pământurile le-am vândut străinilor, zăcămintele naturale le-am dat pe ”un pum de ceapă” – adică pe nimic, rămânându-ne doar libertatea, libertate pe care am donat-o statului.

Şi când te gândeşti la înaintaşii noştri, la cei care şi-au dat viaţa pentru ceea ce noi numim azi libertate şi la felul în care renunţăm atât de repede la drepturile noastre, în favoarea ”siguranţei” noastre, nu cred că am putea vorbi de o exagerare.

Nu neg existenţa virusului şi a faptului că trebuie să ne protejăm, să avem grijă de noi dar mă întristează uşurinţa cu care renunţăm la drepturile noastre.

Istoria ne e mărturie că de fiecare dată când cetățenii „de bunăvoie” au renunțat la drepturi „temporar”, acel „temporar” s-a dovedit a fi un temporar de zeci de ani – cu rezultate catastrofale pentru oameni.

Ştim că libertatea diferă de la om la om, de la un nivel la altul şi fiecare o vedem diferit.

”Libertatea eu o aseman cu o fringhie agăţată de undeva, de sus. Te porţi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creştine, sau poţi să cobori în întuneric”, spunea Petre Țuțea. Dar ce se întâmplă cu acea libertate care îţi restricţionează drepturile? Drepturi la libera circulație, libertatea economică, dreptul la grevă, libertatea întrunirilor, dreptul de proprietate privată ş.a.m.d.

Heinrich Heine spunea că ”englezul iubeşte libertatea ca pe soţia lui legitimă; francezul iubeşte libertatea ca pe o aleasă a inimii; germanul iubeşte libertatea ca pe o bătrână bunică”, iar românul iubeşte libertatea …, nu ştiu, sincer, cum?!

Pandemia va trece, va trece şi starea de urgență/de alertă dar nu uitați că nimic nu se şterge și că totul lasă urme şi când ne vom trezi, vom boci singuri, distanţaţi social, pe cât se poate mai depărtaţi unii de alţii.

Niciodată statul nu-ţi va da înapoi de bunăvoie, ceea ce tu i-ai dat de bunăvoie.

Dureros e că presa s-a transformat în marele necrolog al României. Cine, unde şi câţi au mai murit azi? A, în acest pomelnic intră doar cei cu cuvântul cheie ”coronavirus” iar cei care au decedat din alte cauze, nu prezintă interes şi nu vor fi ‘listaţi’ în pomelnicul presei.

Mântuitorul Iisus spune: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi” (Biblia: Ioan 8.32). O libertate de sub robia păcatului, a fricii şi a panicii instaurate în inimile noastre. O libertate izvorâtă din interior şi care ne eliberează de lanţurile minţii.

Şi închei tot cu un citat, un citat al lui Charles de Secondat – baron de Montesquieu, care spunea că

Libertatea este un bun care permite omului să se bucure de toate celelalte bunuri ale sale.