Șindrila din Apuseni

Muncă grea, migăloasă, pe cale de dispariție

În Munții Apuseni mai sunt câțiva oameni harnici care prelucrează lemnul cu tehnici vechi, că într-un final să facă o șindrilă ce se îmbină perfect. Șindrila se lucrează cât timp lemnul este verde și apoi se lasă la uscat.

După ce s-a uscat, șindrila se pune pe casă, iar ploaia vine în ajutor pentru o îmbinarea perfectă a bucăților de lemn. Apa alunecă pe fibra lemnului și nu pătrunde în interiorul clădirilor. Un astfel de acoperiș poate rezista și 40 de ani, fără intervenții. Pentru a fi folositor, lemnul trebuie să fie bine ales și luat din pădure în lunile de iarnă.

Șindrila autentică, tradițională se mai folosește pentru acoperirea monumentelor din patrimoniul național. Șindrila de lemn a fost folosită sute de ani pentru a acoperi casele românilor. Acoperișul din lemn are foarte multe avantaje: o greutatea scăzută și o rezistență mare, este un foarte bun izolator termic, este flexibil, etc. În cazul în care apar stricăciuni, reparațiile sunt foarte simplu de făcut.